Aș vrea să încep citând dintr-un mare PATRIOT: „Vine dușmanul și îți cere pământ? Dă-i puțin. Mai vine o dată? Mai dă-i puțin.” Călin Georgescu.
Dacă asta înseamnă patriotism, atunci nu ne mai trebuie dușmani. Dacă toți românii ar fi gândit așa, România nu ar mai fi existat demult. Probabil nici noi.
Pe 28 iunie 1940, România a cedat pământ: Basarabia și Bucovina de Nord. Problema este că a cedat și oameni. Două milioane de români au fost abandonați, iar pentru ei a fost începutul unei tragedii.
Soldatii rusi intrau noaptea cu forța în case. Verificau actele. Dacă numele tău era pe listă, auzeai sentința: „Sunteți deportați în Siberia.” Aveai 40 de minute să îți strângi viața într-un bagaj. Vina lor? Erau români importanți pentru comunitate. Iar românii trebuiau să dispară!
Unii nu au mai ajuns niciodată în Siberia. Au murit pe drum, înghesuiți în vagoane de marfă. Alții au fugit în România. Am copilărit lângă o astfel de familie. De la ei am aflat, pentru prima dată, cine a fost Eminescu.
Unii vor spune că a trecut mult timp și că Rusia s-a schimbat. Nu s-a schimbat. Tot își atacă vecinii și ocupă teritorii!
Credeți că celor care apără Moscova le pare rău pentru deportări? La Chișinău, în 2026, deputații comuniști au refuzat să se ridice pentru un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste.
La București, falșii patrioți au ajuns să captureze simbolurile naționale. Unii care nu au joburi s-au angajat ca patrioți. Urlă că iubesc România, se învelesc în tricolor, dar tin invadatorii rusii, in loc sa tina cu fratii basarabeni.
Vina este și a noastră că i-am lăsat. Că ne amintim de România o dată pe an, pe 1 Decembrie, cât să bifăm o postare pe Facebook. Pentru că noi nu am vorbit despre istorie, nu o cunoastem si o denaturează alții pe titkok.
Deși Rusia a omorât mulți români și s-a chinuit să omoare românismul din Basarabia, nu a reușit. Așa că, datorită romanilor de acolo, astăzi istoria ne mai acordă o șansă. Avem datoria morală să readucem Basarabia acolo unde îi este locul: în familia europeană și românească.
Acum ori niciodată!
Follow me