„Găsește ceea ce iubești și lasă-l să te omoare.” – Charles Bukowski
Medicii i-au recomandat să nu zboare la Istanbul pentru meciul decisiv Turcia – România.
Poate că ar mai fi trăit, dar Mircea Lucescu nu vedea niciun sens în a trăi fără fotbal.
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ce trebuie să fac… Nu sunt în cea mai bună formă, dar insist: nu puteam să plec ca un laș.”
“Trebuie sa fac”, stia ca e menirea lui. Așa e, nu a plecat ca un laș. A plecat ca un erou. A dat totul ca să încerce să ne facă iar fericiți.
Pentru că sunt oameni care își prelungesc viața evitând tot ce îi poate răni și oameni care își dau viața, puțin câte puțin, pentru ceea ce îi definește. Iar între aceste două feluri de a trăi stă, de fapt, diferența dintre a fi prezent și a conta.
Toți vom muri. La final, nu rămâne cât ai trăit, ci unde ai fost când a contat. Iar el a fost acolo mereu, in teren sau la marginea lui, cu România în spate!
Până să fie cel mai prost prim-ministru, a fost un antreprenor prost și a avut o covrigărie în Buzău.
E din Buzău, județul care a dat României „covrigii de Buzău”.
Numele lui este de fapt Marcel „Colacu”.
Covrigii pot fi cu sare, susan sau cu mac, dar niciodată cu BAC!
Cei mai mari covrigi au cele mai mari găuri. Ciolacu a făcut cea mai mare gaură în buge
Follow me