
Cine vrea să lucreze în fabrici și uzine?
Îmi plăceau mașinile cu cheie clasică: o băgai în contact, iar când ieșeai din mașină știai exact de unde să o iei.
Acum, mașinile au chei inteligente, mai inteligente decât noi. Ieși din mașină și începi să o cauți: oare o am în buzunar? În care buzunar, că geaca are 10? Oare am lăsat-o în mașină?
Nu o găsesc. Ia să încerc să închid mașina de afară: dacă se închide, înseamnă că e la mine; dacă nu se închide, înseamnă că e în mașină, pe undeva, poate pe sub scaune, poate in portbagaj…. Să mă duc să iau cheia de rezervă? Nu, că sunt prost și aș putea să o pierd și pe asta…
Uneori drumul durează 15 minute, dar mai stau 10 minute să caut cheia. Cred că e timpul să redevenim „generația cu cheia de gât”.
Orice ai face, lumea te va contesta. Nu pentru că ai greșit, ci pentru că reușitele tale le pun în lumină limitele. Atunci când îți vor recunoaște, fie și tacit, superioritatea, vor căuta cu disperare un motiv să se simtă mai bine în raport cu tine.
Ai muncit, ai realizat lucruri importante, poate ai făcut sacrificii. Dar asta nu va conta. Vor spune că ai avut noroc, avantaje sau că există ceva la care ei se descurcă mai bine. Este un mecanism simplu de autoapărare: dacă nu pot să se ridice la nivelul tău, vor încerca să te coboare pentru a-și proteja propriul orgoliu.
În loc să acționeze, să învețe din exemplul tău sau să-și depășească limitele, își vor construi o poveste confortabilă. În această poveste, tu nu ești chiar atât de valoros, iar ei nu sunt chiar atât de mediocri. Problema pare astfel rezolvată, fără ca ei să facă vreun efort real.
Deși nu le datorezi nimic și nu ai nicio legătură cu viețile lor, acești oameni vor avea întotdeauna sfaturi de dat, livrate cu un aer de superioritate. Sfaturi care, dacă le urmezi, te vor aduce la nivelul lor – un nivel pe care ei înșiși nu-l suportă, dar din care nu au curajul să iasă.
Poți avea 100 de reușite și un singur eșec, iar lumea se va agăța de acel eșec cu o plăcere aproape perversă. Nu pentru că le pasă sau vor să învețe ceva din greșelile tale, ci pentru că asta le oferă o scurtă alinare de la propriile frustrări.
Eșecurile tale, chiar și puține, sunt de fapt un compliment. Ele demonstrează că ai avut curajul să încerci, să riști, să faci ceea ce ei nici măcar nu ar fi luat în considerare.
Succesul tău nu împiedică un eventual succes al lor, dar îi deranjează profund. Nu îi irită doar reușitele tale, ci ideea că tu continui să crești, să avansezi și să rămâi pe drumul tău, indiferent de piedici și critici. Aceasta este adevărata sursă a neputinței lor. Lupta lor nu este cu tine, ci cu propriile insecurități.
Așa că nu te opri. Continuă să fii mai bun. Se vor alia si isi vor valida parerile intre ei, lasă-i să vorbească. Cu cât comentează mai mult, cu atât devii mai important. Doar cei cu reușite sunt bârfiți. Cei fără reușite sunt ignorați.
Mihai Bendeac consumă alcool și droguri cu un scop nobil – pentru a avea ce să povestească în cărțile sale, iar cu banii obținuți din vânzări să îi poată dona copiilor. E un fel de “estetica uratului”.
Dacă în primul volum nu eram convinși de afirmația sa că a folosit droguri doar în Olanda, în această carte recunoaște deschis că lucrurile au stat altfel si chiar le face propaganda.
Doar pentru a soca, oferă si multe detalii personale care nu erau necesare, unele scarboase. De asemenea, insistă obsesiv asupra faptului că a avut relații cu foarte multe femei, probabil o are mica, de simte aceasta nevoie.
Publicul îl cunoaște pe Mihai Bendeac ca actor, iar mulți cititori ar fi fost interesați mai degrabă de povești din lumea teatrului sau televiziunii. Cu toate acestea, el evită aceste subiecte și se concentrează în schimb pe luptele sale cu diverse dependențe.
Fiind cunoscut pentru umorul său, te-ai aștepta ca această carte să fie una amuzantă, nu este si include multe scrisori de la fani, in care sunt povestite drame.
“Draga Mihai” pare să fie o carte scrisă pe fugă si Bendeac are o parere mult prea buna despre el ca sa se mai straduiasca, ceea ce o face dezamăgitoare.
Boții folosiți de ruși în alegeri sunt primitivi și funcționează doar pe social media. PNL a folosit mereu boți avansați: Stolojan, Iohannis, Ciucă.
Acum îl credeți pe Ciolacu că el nu va crește TVA-ul în 2025? Sau chiar e nevoie de un tatuaj? Promisiune îndeplinită încă de aseară!
Follow me