„Cine face bine, lumea te vede”, spunea Gică Hagi.
Iar Norofert începe să fie văzută în lume.
Mai întâi am semnat acordul pentru intrarea unui fond american în acționariat. Apoi, statul brazilian ne-a acordat 2 milioane de euro sub formă de fonduri nerambursabile și un teren de 3 hectare pentru extinderea fabricii de acolo.
Până să creadă străinii în noi, a trebuit să credem noi că putem. Până să pună ei bani, i-am pus noi pe ai noștri. Schimbarea începe întotdeauna din interior.
Într-un singur an am reușit, în două țări aflate la mii de kilometri de România, lucruri pe care nu am reușit să le obținem aici de la înființarea companiei.
Și atunci mă întreb: sunt eu nebun când tot spun că în România este al naibii de greu să construiești și să dezvolți o companie? Ce ajutor de stat în România? Antreprenorii români sunt mulțumiți când nu primesc „încurcătură de stat”.
Poate că tocmai de aceea avem atât de puține firme românești care ajung mari și atât de puține care reușesc să iasă cu adevărat în lume.
Noi, însă, nu am abandonat România. Am deschis două fabrici pe alte continente, fără șmecherii, fără intermediari și fără offshore-uri. Compania-mamă este în România, deținută de mii de acționari români, care dețin indirect și participații în operațiunile externe. Valoarea pe care o construim în SUA și Brazilia se întoarce în România.
Asta mi-aș dori să văd mai des. Nu doar companii străine care vin să investească în România, ci și companii românești care merg în lume, construiesc acolo și aduc valoarea înapoi acasă.
Da, suntem o echipă mică, dar avem tupeu, niciun sentiment de inferioritate și ne-am calificat în două ligi mari.
Avem și alte planuri și visuri. Dacă le-am spune, probabil ar fi catalogate drept stupide, exact cum au fost și planurile care astăzi sunt certitudini.
Follow me