Presedintii ne iau la misto si fac invers

Am lucrat toată viața în mediul privat și mă contrazic des cu Adrian Băzăvan, fost bugetar. El spune că angajații statului sunt plătiți prost și că România are prea puțini bugetari în raport cu media europeană.
Eu văd lucrurile diferit. Partea amuzantă este că, indiferent ce spui, devii nepopular. Depinde doar în fața cui vorbești.
Părerea mea este simplă: nu poți plăti un specialist IT de la ANCPI cu 5.000 de lei și să te aștepți să atragi oameni foarte buni. Dar nici nu poți păstra un sistem în care salariul crește aproape singur, indiferent de performanță, responsabilitate sau rezultate.
Legea salarizării este comunistă. Nu recompensează suficient competența, dar nici nu sancționează incompetența. Nu există evaluare reală și nu există răspundere.
Dacă firmele concurează între ele, de ce nu ar concura și primăriile, spitalele sau celelalte instituții publice, în funcție de eficiență și rezultate?
Când cade sistemul de cadastru și blochează o țară întreagă, răspunde cineva?
Când datele tale personale ajung în mâinile altcuiva, răspunde cineva?
Când deficitul scapă de sub control și împinge țara spre criză, răspunde cineva?
Când o instituție te abuzează cu bună știință, iar tu câștigi procesul după ani întregi, plătește cineva?
Avem prea mulți bugetari? Da și nu.
Avem prea puțini oameni competenți acolo unde contează cu adevărat și prea mulți în structuri care nu produc mare lucru. Avem medici, profesori, specialiști și funcționari buni, care ar trebui plătiți mai bine.
În paralel, avem instituții umflate artificial, posturi inventate și oameni ținuți în funcții din motive politice. Reforma administrativă este blocată tocmai pentru că baronii locali controlează bugete, funcții și rețele de dependență.
Ar trebui crescute ACUM salariile bugetarilor? Probabil că nu. Nu atât timp cât salariile din mediul privat stagnează, firmele își reduc costurile, iar antreprenorii se luptă să supraviețuiască.
În mediul privat se fac concedieri. Bugetarul are, în schimb, o siguranță mult mai mare a locului de muncă. În plus, poate face grevă și poate paraliza servicii esențiale.În mediul privat, când ați văzut ultima grevă?
Când economia a mers bine, au crescut și salariile din sectorul public. Au apărut zile libere suplimentare, vouchere de vacanță și tot felul de beneficii. Când economia merge prost, nota de plată nu poate fi trimisă doar mediului privat, care oricum este primul buzunărit atunci când vin vremuri grele.

În 2021 îmi începeam, fără să știu, primul „doctorat”, odată cu intrarea în Consiliul de Administrație al Norofert.
Eram un programator antisocial, care habar nu avea despre economie, contabilitate, comunicare, legislație sau bursă. În anii care au urmat, a trebuit să învăț din mers, din cărți, de la oamenii din jurul meu, din decizii greșite și din mult stres.
După ce am intrat și în Consiliul de Administrație al Bonas, o companie cu multe probleme, glumeam că aceea era teza mea de doctorat în management.
Ideea doctoratului începuse deja să mi se instaleze în minte.
Acum încep un doctorat pe bune, la FEAA Iași. Desigur, ar fi fost mai simplu să aleg o temă despre bursă, management, marketing, domenii în care aveam deja experiență. Dar ideea era să învăț ceva cu adevărat nou. Așa am ajuns la administrație publică și la tema:
„Politici publice de stimulare a mediului de afaceri și efectele acestora”
Deciziile publice se transformă în taxe, legi, reglementări și proceduri. Mai devreme sau mai târziu, toate ajung în bugetele companiilor și influențează investițiile, numărul locurilor de muncă și rezultatele financiare.
În ultimii ani am trăit pe propria piele tot felul de țopăieli fiscale și legislative. Am înțeles cât de important este să poți anticipa direcția în care se îndreaptă economia, chiar și atunci când mesajele oficiale spun altceva.
Știu că sunt subiectiv și că am propriile unghiuri moarte. Am văzut și am simțit mai ales efectele politicilor greșite, pentru că acestea se observă cel mai repede într-o companie.
Tocmai de aceea vreau să le descopăr și pe cele bune, să înțeleg ce a funcționat și să pot veni cu idei despre cum pot fi ajutate cu adevărat companiile românești.

Mai vine o confirmare, vorbim despre bani puși pe masă.
Ca români, am făcut ceea ce mulți spuneau că nu se poate: cu o mână de oameni și resurse limitate, am finanțat, am autorizat și am pus în funcțiune fabrici în SUA și Brazilia. Am muncit pentru fiecare autorizație, pentru fiecare linie de producție și pentru fiecare contract
Unii s-au îndoit chiar și de existența acestor fabrici. Probabil li se părea greu de crezut că o companie românească poate produce în SUA și Brazilia. Fabricile există, produc, iar noi vindem deja pe aceste piețe.
Operațiunile din România trebuiau să susțină această expansiune. Exact atunci, agricultura a intrat într-o perioadă cumplită, marcată de insolvențe, falimente și companii ajunse la capătul puterilor.
Agricultura românească funcționează în mare parte pe credit. Fermierul cumpără astăzi și achită abia după recoltă (dacă o are), iar companiile din domeniu trebuie să finanțeze luni întregi întregul ciclu agricol.
Tocmai când sectorul avea cea mai mare nevoie de capital, băncile și ceilalți finanțatori s-au speriat de riscuri. Riscuri care, trebuie să recunoaștem, sunt reale. Statul, în stilul său caracteristic, a agravat situația prin întârzierea subvențiilor și eliminarea facilităților fiscale.
Nici noi nu am fost feriți de lovituri. Am pierdut din valoarea acțiunilor, dar nu am fugit, nu ne-am ascuns și nu ne-am grăbit să vindem atunci când vedeam cât de dificil devenea contextul.
Am făcut exact contrariul: am adus mai mulți bani în companie. Eu și Vlad am ajuns printre principalii creditori ai Norofert, prin împrumuturi acordate cu dobândă de 0%.
Nu spun toate acestea ca să mă plâng. Le spun pentru ca lucrurile să fie foarte clare: atunci când Norofert a avut nevoie de noi, am fost acolo. Ne-am pus banii, numele, reputația și tot ceea ce am putut în această companie.
Așadar, oricât ar specula unii, nu poate fi vorba despre un exit al lui Vlad.
La Bonas, cel mai mare acționar a făcut exit fără mine și m-a lăsat singur (du-te dracu, Vasile!) Din acel moment, plecarea acționarului majoritar a devenit una dintre cele mai mari temeri ale mele în orice companie în care investesc.
La Norofert, mecanismul a fost analizat punct cu punct și discutat în Consiliul de Administrație. Am avut și eu aceeași posibilitate, dacă aș fi dorit să o folosesc.
Dacă Vlad ar fi vrut să iasă din companie, nu ar fi ales să direcționeze către Norofert banii obținuți din vânzarea acțiunilor. Cine vrea să plece ia banii și pleacă. Cine îi pune înapoi în companie continuă să creadă în dezvoltarea ei.
Chiar crede cineva că vom renunța acum? Atunci înseamnă că nu ne cunoaște deloc.
În cei sase ani de când suntem la bursă, am fi putut ieși de multe ori. Nu am făcut-o. Nici macar partial, cand pretul era foarte sus. Am rămas, am investit și am continuat să construim.
Avem cicatrici, dar suntem încă împreună, cu capul sus, și mergem înainte. Continuăm dezvoltarea acolo unde găsim mai multă deschidere , în SUA și Brazilia.

Îi văd adesea pe juniorii unui club de fotbal din Iași și mă întristează să observ că mulți dintre copiii noștri poartă tricourile altor echipe naționale: Spania, Argentina, Portugalia. Cel mai tare mă enervează când văd și tricoul Croației. Ce urmează, Bulgaria?
Cei care nu vor sa sa dam banii la fotbal, trebuie sa inteleaga ca e mai mult decat un joc. Copiii își aleg eroii dintre fotbaliștii pe care îi văd la marile competiții, dintre cei care câștigă, luptă și îi fac să viseze. Problema este că fotbalul românesc nu le mai oferă suficiente victorii, modele și motive pentru a fi mândri de propria echipă națională.
Este și vina părinților. Când fiul meu juca la acea școală de fotbal, era singurul copil care purta tricoul României.
Părinții ar trebui să le explice că România nu este o echipă oarecare, aleasă doar atunci când are rezultate. Este țara lor. Este tricoul cu care ar trebui să se identifice, prin culorile sale și prin numele noastre terminate în „-escu”: Popescu, Petrescu, dar și Eminescu sau Enescu. Nu prin „-ici”.
Un tricou nu este doar o bucată de material. El arată cine te inspiră, cui îi strigi numele și pentru ce culori îți dorești victoria.
Faptul că România aproape a dispărut de pe umerii și din visurile propriilor copii nu ar trebui doar să ne întristeze. Ar trebui să ne revolte!

Astăzi, nu mai este suficient să știi să faci. În trecut, dacă știai să produci bine, aveai și clienți. Tehnologia era greu de găsit, concurența era limitată de geografie, iar meseria se învăța în ani.
Astăzi poți cumpăra din China utilajele, tehnologia, rețeta și instrucțiunile. Poți produce bine și ieftin. Problema este că și concurenții tăi pot face exact același lucru.
Același fenomen apare acum în servicii. Și nu mă refer la SRI.
Inteligența artificială resetează toate industriile. Accesul la tehnologie nu mai este avantajul.Într-o lume în care aproape oricine poate produce, produsul nu mai este rar. Clientul este rar.
Cum ajungi la el înaintea concurenței? De ce ar cumpăra de la tine când are zece alternative asemănătoare? Ce ai construit în jurul produsului?
Adevăratul avantaj competitiv nu mai stă doar în fabrică, în birou sau în cod. Stă în brand, distribuție, încredere și relația cu clientul.
Va câștiga cel care știe să transforme atenția în încredere, încrederea în vânzare și vânzarea într-o relație.

Anul 2050. În Pipera, o clădire veche de birouri este declarată zonă protejată și trecută în administrarea Ministerului Culturii.
Decizia vine după ce programarea manuală este inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, alături de doină și de călușul românesc.
Printre pereți scorojiți, tastaturi îngălbenite și monitoare pătate de cafea funcționează ultimul atelier de software artizanal din Europa de Est.
COD SCRIS CU SUFLET, CAFEA ȘI NOPȚI PIERDUTE
În atelier lucrează ultimii programatori tradiționali, meșteșugari ai tastaturii care refuză inteligența artificială.
Aplicațiile lor au bug-uri autentice, greșeli de sintaxă reparate pe genunchi și soluții inutil de complicate. Această imperfecțiune deosebește opera umană de codul rece și steril generat de un algoritm.
„Eu nu strivesc corola de bug-uri a lumii”, murmură meșterii când descoperă o funcție scrisă în 2012, pe care nimeni nu o mai înțelege.
ÎNVĂȚĂTURILE MAESTRULUI BRESLEI
Maestrul breslei este o legendă vie. A programat în vremurile în care nu exista Google, iar istoricii tehnologiei privesc cu scepticism cronicile potrivit cărora ar fi rezolvat un NullPointerException fără să caute răspunsul pe Stack Overflow.
După 30 de ani în sistemul IT de stat, Maestrul a supraviețuit tuturor reformelor digitale, fiind ferit cu grijă de aproape fiecare noutate apărută în domeniu.
Consideră optimizarea excesivă o formă de trufie și deplânge dispariția programării tradiționale românești.
Din când în când, își adună ucenicii în jurul unui monitor vechi și le spune:
„Ne pierdem tradițiile, băieți. Ce s-a întâmplat cu românescul «Las-o, mă, că merge și așa»? Tinerii vor acum ca totul să fie optimizat, documentat și acoperit de teste. Unde mai este misterul? Dumnezeu ne-a făcut imperfecți, iar încercarea de a crea software perfect este o formă de trufie.”
Apoi îi privește peste ochelari și adaugă:
„Dacă folosiți inteligența artificială, ce le veți mai povesti la bătrânețe iubitelor sau nepoților? Eu am încurcat odată o variabilă într-un if și a căzut tot sistemul ANCPI la nivel național. Le-am arătat cine este șeful în baza de date. Amintirile astea nu se generează, tată, cu un prompt!”
INSPECȚIA MINISTERULUI CULTURII
Inspectorii Ministerului Culturii vin periodic pentru a verifica dacă software-ul este produs integral de oameni.
Protocolul de omologare este riguros.
La analiza amprentei digitale se verifică ritmul neregulat al tastării. Orice succesiune prea rapidă și prea coerentă poate indica folosirea ilegală a inteligenței artificiale.
La testul de laborator, tastaturile sunt verificate pentru urme autentice de cafea, scrum și grăsime de covrigi.
Auditul emoțional măsoară numărul de înjurături rostite la fiecare sută de linii de cod.
Un proiect livrat la timp, fără nervi, întârzieri, anxietate și reproșuri între departamente nu poate primi certificatul de software artizanal.
AMENINȚAREA DIN SHENZHEN
Bresla se confruntă cu o concurență tot mai agresivă: software-ul contrafăcut produs în China.
În centrele industriale din Shenzhen, aplicațiile sunt generate în serie de inteligența artificială, apoi sunt supuse unui proces de îmbătrânire artificială.
În cod sunt injectate bug-uri simulate și comentarii inutile:
// nu știu de ce, dar dacă șterg linia asta crapă tot
Variabilele sunt redenumite intenționat:
data_finala_v2_FINAL_bun
Sunt introduse funcții abandonate, dependențe inutile și patch-uri contradictorii, pentru a imita oboseala unui programator uman într-o zi de vineri, după ora 18:00.
Produsele sunt apoi vândute ilegal sub sigla:
„Software handmade. Denumire de origine protejată: Pipera.”
Cunoscătorii recunosc repede falsurile. Bug-urile sunt prea ordonate, comentariile prea coerente, iar aplicațiile funcționează corect din prima.

Domnitorul Grigore Ghica, adus din Franța, stă dezgropat din octombrie. Nici măcar nu se știe unde va fi reînhumat.
Ciudat, pentru că Primăria este expertă în îngropat lucruri, mai ales firmele din subordine.
Poli Iași este îngropată periodic, iar Primăria pozează victorioasă de fiecare dată.
Acum, Primăria se mândrește că „și-a unit destinele” cu o echipă din Liga a III-a.
La Iași, nu doar semafoarele nu sunt inteligente.

"Marius a început cu multă sinceritate: este programator la bază, cu studii în informatică și tehnologie web, iar mulți ani a fost „doar programator”.
Apoi a trecut prin antreprenoriat, a acumulat capital și a început să investească la Bursa de Valori București.
Inițial și-a dorit să fie investitor pasiv. În timp, însă, unele contexte l-au dus spre implicare directă: management, consilii de administrație și dezvoltarea companiilor în care crede.
📌 O idee care a rămas: Marius se simte mai mult antreprenor decât investitor.
Și încă ceva important: focusul lui tot mai mare pe Iași și Moldova. Marius a spus direct că vrea să construiască mai mult „acasă”, într-o regiune în care vede potențial antreprenorial real.
📌 Lecții din antreprenoriat: cashflow, adaptare și oameni
1️⃣ Nu gestionăm suficient de bine momentele bune
O idee foarte sănătoasă: în perioade grele ne descurcăm. Dar când vin perioadele bune, riscăm să credem că vor ține la nesfârșit.
✅ după succes pot veni perioade dificile
✅ după creștere poate veni presiune
✅ după entuziasm trebuie să existe cashflow
✅ după rezultate bune trebuie să existe rezerve
Pentru că, mai devreme sau mai târziu, businessul te întreabă: ai oxigen pentru perioada următoare?
2️⃣ Învățarea continuă nu mai este opțională
Pandemie, război, AI, schimbări fiscale, piețe volatile – antreprenoriatul nu mai permite modelul „am învățat o meserie și merg așa până la pensie”.
📌 AI-ul este un reset pentru multe businessuri.
Iar resetările favorizează oamenii și companiile care învață repede.
3️⃣ Nu reușești singur
Marius a folosit o analogie foarte bună cu Harap-Alb și personajele care îl ajută pe drum.
În business, oricât de bun ai fi, nu poți avea toate superputerile.
Ai nevoie de:
✅ mentori
✅ parteneri
✅ acționari
✅ colegi
✅ prieteni
✅ familie
✅ comunitate
Creșterea vine când aduci lângă tine oameni care te completează.
📈 Despre investiții: diferența dintre „joc” și plan
Marius a vorbit clar despre diferența dintre speculație și investiție.
În limbaj popular spunem „joc la bursă”, dar investiția adevărată presupune:
✅ plan
✅ timp
✅ răbdare
✅ înțelegerea riscului
✅ control emoțional
Pentru cei aflați la început, recomandarea lui a fost simplă:
📌 cel mai bun moment să începi este acum, dar cu sume mici, ca să capeți experiență.
Nu înveți investițiile doar citind. Înveți când vezi cum reacționezi la risc, pierdere, volatilitate și propriile emoții.
O idee foarte bună:
✅ dacă bursa te stresează prea tare, poate nu este instrumentul potrivit pentru tine
✅ poți alege titluri de stat, depozite bancare sau instrumente mai potrivite profilului tău
✅ nu fiecare om trebuie să investească în același fel
📌 Cum gândești când o investiție este pe roșu
O întrebare foarte utilă:
💬 „La prețul actual, dacă nu aș avea această acțiune, aș cumpăra-o acum?”
Dacă răspunsul este „da”, poate are sens să păstrezi sau chiar să cumperi.
Dacă răspunsul este „nu”, poate ar trebui să accepți pierderea și să muți capitalul într-un loc cu perspective mai bune.
Nu este o rețetă universală, dar este un filtru foarte bun pentru decizii mai puțin emoționale.
🏢 Când are sens listarea la bursă?
Marius a explicat că listarea poate ajuta o companie să treacă la nivelul următor.
Poate aduce:
✅ finanțare
✅ vizibilitate
✅ profesionalizare
✅ validare publică
✅ exit parțial pentru acționari
✅ accelerarea dezvoltării
Dar vine și cu costuri:
⚠️ expunere publică
⚠️ presiune
⚠️ investitori care se uită atent la cifre
⚠️ critici și comentarii
⚠️ responsabilitate mai mare în comunicare și decizie
📌 Nu există „free lunch”.
Dacă te listezi, businessul tău nu mai este doar al tău. Devine și subiect public.
📌 Ce caută un investitor într-o companie
O idee foarte importantă:
📌 Investitorii nu investesc pentru ce este compania astăzi, ci pentru ce poate deveni.
Dacă investești doar pentru ce este azi, e ca și cum ai conduce privind în oglinda retrovizoare.
Ce contează?
✅ deschiderea fondatorilor
✅ pasiunea
✅ produsul bun
✅ dorința de a învăța
✅ potențialul de creștere
✅ capacitatea de a trece prin perioade grele
Pentru companiile mici, întrebarea importantă este: ce risc îți asumi și ce potențial de creștere există în schimb?
🧠 Fondatorul ca bottleneck
Una dintre cele mai aplicabile idei pentru antreprenori:
📌 de multe ori, bottleneck-ul companiei este chiar fondatorul.
Compania poate ajunge la un nivel datorită fondatorului.
Dar pentru nivelul următor, fondatorul trebuie să devină alt om:
✅ să învețe
✅ să delege
✅ să aducă oameni mai buni
✅ să renunțe la control total
✅ să construiască echipă
Un business nu scalează dacă totul depinde de o singură persoană.
📌 Mesaj pentru perioade grele
Marius a spus foarte simplu:
💬 „Dacă era ușor, făceau toți.”
Perioadele grele sunt teste.
Nu toți antreprenorii le vor trece, dar cei care le trec pot ieși mai puternici, cu lecții, imunitate antreprenorială și cotă de piață eliberată.
Și încă o idee bună:
📌 alfabetul este lung – ai nevoie de plan B, C, D.
Primul plan rareori merge exact cum l-ai desenat."

Follow me