„Găsește ceea ce iubești și lasă-l să te omoare.” – Charles Bukowski
Medicii i-au recomandat să nu zboare la Istanbul pentru meciul decisiv Turcia – România.
Poate că ar mai fi trăit, dar Mircea Lucescu nu vedea niciun sens în a trăi fără fotbal.
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ce trebuie să fac… Nu sunt în cea mai bună formă, dar insist: nu puteam să plec ca un laș.”
“Trebuie sa fac”, stia ca e menirea lui. Așa e, nu a plecat ca un laș. A plecat ca un erou. A dat totul ca să încerce să ne facă iar fericiți.
Pentru că sunt oameni care își prelungesc viața evitând tot ce îi poate răni și oameni care își dau viața, puțin câte puțin, pentru ceea ce îi definește. Iar între aceste două feluri de a trăi stă, de fapt, diferența dintre a fi prezent și a conta.
Toți vom muri. La final, nu rămâne cât ai trăit, ci unde ai fost când a contat. Iar el a fost acolo mereu, in teren sau la marginea lui, cu România în spate!
Follow me