Nu vrem să stingem nici măcar un bec pentru România! Ne place patriotismul când punem steagul la profil, când câștigă naționala sau când ne batem cu pumnul în piept. Când apare însă primul disconfort, patriotismul dispare.Puterea unei țări nu apare peste noapte, atunci când pericolul bate la ușă. Se construiește zilnic, inclusiv prin gesturi mici, care par lipsite de importanță.
Vrem o țară puternică, vrem energie, armată, spitale și drumuri, dar fără să facem niciun efort pentru ele. Totul trebuie să facă statul, Uniunea Europeană sau altcineva.
Ne facem singuri rău doar pentru că nu înțelegem situația sau pentru că ne-a cerut Bolojan și nu vrem să-i facem pe plac. Dar țara nu este a lui Bolojan, iar rețeaua de energie nu este proprietatea lui. Sunt ale noastre. Risipa nu îi pedepsește pe guvernanți. Ne expune pe toți la pene de curent și la facturi mai mari.
Adevăratul test al unei societăți nu se dă în discursuri festive sau pe stadioane. Se vede în capacitatea oamenilor de a acționa împreună atunci când apare o problemă. Strămoșii noștri au trecut prin războaie, foamete și deportări. Nu au supraviețuit pentru că aveau un stat perfect, ci pentru că înțelegeau disciplina și ajutorul dintre oameni. Când resursele erau puține, economisirea nu era privită ca o insultă, ci ca o nevoie.
Noi am ajuns să credem că propriul confort este un drept fără limite și fără nicio obligație față de ceilalți. Vrem o țară sigură, o armată puternică și o economie stabilă, dar refuzăm să facem chiar și cel mai mic gest pentru ele.
Nu este vorba despre morală și nici despre câțiva lei economisiți la factură. Este un test simplu. Dacă nu putem face împreună un efort atât de mic într-o perioadă grea, cum vom reacționa când va veni o criză adevărată?
Dacă primul nostru răspuns la orice cerere este sfidarea, nu suntem o societate puternică. Suntem doar o societate foarte ușor de lovit.
Follow me