Bugetarii anunță din nou greve. Periodic, mai fac câte una. Și foarte bine fac. Când sunt nemulțumiți, protestează, opresc activitatea, ies în stradă și pun presiune pe Guvern. Mai câștigă câte ceva, dar, în esență, nu se schimbă mare lucru, pentru că nu au prea multe pârghii. Știți cine are pârghii? Privatii!
Cum ar fi ca, într-o dimineață, politicienii să găsească benzinăriile închise, taxiurile trase pe dreapta, magazinele și restaurantele cu ușile încuiate, fabricile oprite, camioanele în parcări, iar firmele de servicii cu calculatoarele închise?Doar că privatul protestează altfel. Antreprenorul înjură, plătește și merge mai departe. Angajatul se plânge, își caută alt loc de muncă sau pleacă din țară. Firma mai amână o investiție, renunță la o angajare, crește un preț și încearcă să supraviețuiască.
Guvernul știe foarte bine asta.
Știe că poate să mai pună o taxă, să mai schimbe o regulă, să inventeze o contribuție sau să mute un termen. Vor urma câteva postări nervoase, câteva declarații ale patronatelor, poate niște conferințe. După aceea, toată lumea se întoarce la muncă și plătește.
O singură zi în care economia privată să spună, organizat și legal: astăzi nu lucrăm. Poate statul să mă oblige, ca privat, să lucrez?
Ar fi suficient ca să ne amintim cine produce banii pe care statul îi împarte apoi după bunul plac.Iar politicienii au învățat ceva simplu: privatul bombăne, dar plătește.
Mi-ar plăcea să-i văd măcar o dată în situația inversă.
Să vedem dacă se mai tatuează vreunul cu promisiuni fiscale. Să vedem dacă mai scrie pe tablă că nu crește TVA-ul. Să vedem cât de repede se găsesc soluții când cel care plătește factura spune că nu mai acceptă orice.
Poate că privații nu au nevoie de încă o petiție. Poate au nevoie de prima lor grevă.
Follow me