Domnitorul Grigore Ghica, adus din Franța, stă dezgropat din octombrie. Nici măcar nu se știe unde va fi reînhumat.
Ciudat, pentru că Primăria este expertă în îngropat lucruri, mai ales firmele din subordine.
Poli Iași este îngropată periodic, iar Primăria pozează victorioasă de fiecare dată.
Acum, Primăria se mândrește că „și-a unit destinele” cu o echipă din Liga a III-a.
La Iași, nu doar semafoarele nu sunt inteligente.
România are astăzi străzi și piețe care poartă numele unor francezi precum Napoleon al III-lea, Berthelot, Foch, Charles de Gaulle sau Clemenceau.
Pentru că Franța a sprijinit România în momentele în care națiunea noastră își dorea unirea, își apăra pământul sau încerca să-și câștige locul între statele Europei.
Napoleon al III-lea a sprijinit Unirea Principatelor. Generalul Berthelot a contribuit decisiv la reorganizarea armatei române într-unul dintre cele mai grele momente ale existenței sale. Foch și Clemenceau au aparținut taberei victorioase care a creat contextul internațional în care România Mare a devenit posibilă.
În schimb, în perioada comunistă, pe vremea despre care unii cred astăzi că eram „suverani”, „independenți” și „stăpâni la noi acasă”, aveam bulevarde care purtau numele lui Stalin, Molotov, Malinovski și Lenin. Numele unor conducători care ocupaseră România, îi răpise teritorii și îi distrusese libertatea.
Bulevardul Kiseleff a rămas o excepție complicată. A fost general rus și administrator … în timpul unei ocupații țariste. Totuși, a lăsat în urmă reforme concrete și a contribuit la modernizarea Principatelor, dar o facea pentru Rusia, nu pentru România.
Cei care astăzi scuipă spre Franța, spre Europa și spre aliații României ar trebui să deschidă o carte de istorie înainte să deschidă gura. România nu s-a ridicat singură și nu a supraviețuit izolată. A avut prieteni, iar Franța a fost unul dintre cei mai importanți aliați istorici ai României.
La mulți ani, Franța!
„Ucraina ne-a furat Basarabia și Bucovina de Nord!” 🛑 Bullshit rusesc.
Asta e una dintre cele mai toxice minciuni pe care propaganda Moscovei le bagă constant pe gât românilor. Și, din păcate, sunt destui care o înghit fără să clipească. Pentru că românii nu își cunosc istoria și nici nu vor să o cunoască.
În 1940, România NU a fost somată de Ucraina. România a fost somată de URSS, cu capitala la Moscova. Nici Ucraina, nici Republica Moldova nu erau state independente. Erau doar republici sovietice, adică provincii din imperiul de la Kremlin. Când URSS s-a spart, în 1991, fiecare a moștenit granițele administrative de atunci, impuse de RUSIA!
A fost o nedreptate istorică grosolană împotriva României? Da. Clar. Au fost românii de acolo abandonați de România? Da! Dar ce pretenții să ai, când România și-a abandonat românii din România, dovadă fiind migrația românilor?
Ce trebuia să facă România în 1991? Să înceapă un război cu Ucraina, ca Rusia? Nu am fost capabili să gestionăm inteligent nici măcar relația cu Republica Moldova, unde avem aceeași limbă și majoritate românească. Ce să fi făcut în Ucraina, când o bună parte dintre românii din țară se opun și azi, absurd, unirii cu frații de peste Prut?
Dacă România ar ridica azi pretenții teritoriale în Est pe motive istorice, cu ce drept ne-am mai opune Ungariei dacă ar cere Transilvania? Deschidem cutia asta periculoasă și ne prefacem că doar noi avem voie să luăm din ea?
Lupta reală a României de azi nu este să redeseneze granițe cu carioca pe hartă. Toate țările vecine au semnat tratate prin care recunosc granițele actuale. Lupta reală este să apere drepturile românilor care trăiesc acum în Ucraina.
Cine uită cine a fost agresorul în 1940, din prostie sau din fanatism, nu e patriot, e fix opusul!
Pe 28 iunie 2026, la ora 18:00, în Piața Universității din București, ne strângem pentru o zi pe care România nu are voie să o uite. Voi fi unul dintre organizatorii și speakerii evenimentului.
Nu ne întâlnim doar ca să comemorăm, ci ca să arătăm că memoria, demnitatea și adevărul istoric nu se negociază. Sunteți bineveniți să participați, altfel „pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”
Astăzi
Am ajuns ca unii care nu știu limba română să urle că sunt mari patrioți.
Am ajuns să ne uităm istoria și să o lăsăm rescrisă pe TikTok.
Am ajuns ca alții să țină cu invadatorii ruși și să-și urască frații basarabeni.
Am ajuns să ne amintim de România doar de 1 Decembrie, mai mult pentru poze și modă decât din convingere.
Am ajuns să ne amintim doar de victoriile istorice și să avem impresia că totul a fost ușor. Uităm sacrificiul, frica, deportările, foametea, oamenii care au murit, oamenii care au rezistat și oamenii care au plătit pentru ca noi să putem vorbi astăzi liber.
Și da, este și vina noastră. Pentru că noi am tăcut.
Ajunge!
Atunci
Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, pe 28 iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic, este una dintre cele mai tragice zile din istoria României. Evenimentul a dus la schimbarea granițelor naționale, la pierderea a milioane de cetățeni, la deportarea și deznaționalizarea acestora.
Pe 28 iunie 1940, în România a fost declarată zi de doliu național. Întreaga țară a păstrat un minut de reculegere. Toate clădirile au arborat drapelele tricolore îndoliate. La Palatul Regal, pavilionul a fost coborât în bernă. Tramvaiele, autobuzele și automobilele au purtat stegulețe îndoliate. În fața Palatului Regal, un grup de cetățeni a îngenuncheat timp de un minut, conturând una dintre cele mai puternice imagini ale acelui moment istoric.
Adrian Cioroianu spunea ca istoria e cea mai frumoasa poveste.
Noi in scoala eram fortati sa retinem anii, ni se dadeau episoade fara context european, fara continuitate, totul era amestecat cu propaganda comunista si istoria nu avea nicio logica, era o poveste de groaza. Nu am inteles nimic din istoria noastra si am inceput sa o uram.
Neagu Djuvara a trait 102 ani si spre sfarsitul vietii ne-a lasat aceasta carte, care incununeaza toata activitatea lui. Fiind istoric, stie ca poporul roman nu e prea harnic si nici nu se rupe cu cititul, asa ca ne-o si citeste, asa cum un bunic citeste nepotilor inainte de culcare. Cu greu poate fi contrazis in ceea ce povesteste, a studiat o viata, dar are si argumente ca “dominitorul X mi-a spanzurat un stra-strabunic”,”stiu, ca eram pe front” sau “am fugit din tara ca sa nu fiu arestat in procesul lui Iuliu Maniu”.
Acest audiobook face cat toate orele de istorie din scoala si este gratuit pe youtube.
Urmărește-mă pe Facebook, Instagram și LinkedIn ca să vezi ce mai postez.Urmărește-mă și pe social media.
Follow me