datorie publica

Cine ne-a crescut nivelul de trai în România? Și de ce s-ar putea să nu ni-l mai permitem

O bună parte din creșterea nivelului nostru de trai a venit din trei surse.

1) Fondurile UE de coeziune ne-au ajutat să recuperăm decalajul față de vest. Au finanțat drumuri, utilități, firme, agricultură și infrastructură. Am recuperat mult din decalaj, asa ca aceste fonduri vor fi reduse.

2) Investițiile străine au adus fabrici, malluri, birouri, logistică, tehnologie și locuri de muncă. Au adus bani aici, acum incep sa culeaga roadele si sa ii scoata.

3) Apoi am descoperit datoria. PIB-ul mai mare ne-a permis să ne împrumutăm mai mult. Banii împrumutați au intrat în economie, au alimentat consumul, PIB-ul a crescut, iar noi ne-am putut împrumuta din nou.

Și ce am făcut cu banii? Am consumat prea mult și am construit prea puțin.

Am crescut cheltuielile mai repede decât capacitatea economiei de a produce. Rezultatul: deficit bugetar și deficit comercial.

Ne împrumutăm, consumăm, importăm. Banii pleacă spre economiile care produc bunurile pe care noi le cumpărăm.

Nouă ne rămân datoria și dobânzile. În loc să folosim anii buni pentru a construi masiv infrastructură, fabrici, tehnologie și capital românesc, am folosit prea mult din prosperitate pentru consum.

Iar acum apare întrebarea importantă: ce dracu’ producem noi aici?

Care este strategia României?

Pentru că exact ca atunci cand aveam nevoie sa sustinem economia, o omoram cu taxe.

Iar când devine mai simplu să imporți decât să produci în România, ghici ce va face antreprenorul?

Va importa si apoi vom exporta iar romani care nu isi vor mai gasi aici locuri de munca.