Politica

Oricât ne-am strădui în business, oricât ne-am face temele, tot suntem la mâna unora care conduc țara ca pe o cârciumă falimentară. Suntem guvernați de analfabeți financiar, incapabili să gândească în termeni economici, care habar n-au ce înseamnă predictibilitate sau responsabilitate. Singurul moment când își amintesc de mediul de afaceri e atunci când vin să mai stoarcă niște bani.

Alegătorii trebuie să se trezească: politicienii nu „dau” pensii. Nu ei pun pâinea pe masă. Pensiile, investițiile, drumurile și spitalele nu vin din panglicile lor, ci din munca și taxele celor care chiar produc ceva. Din business.

Dar adevărul e că politicienii distrug sistematic mediul privat, iar oamenii de afaceri tac mâlc – nu se implică, nu ripostează, nu pun presiune. Și atunci își merită soarta.

Când ai un mediu economic sănătos, ai buget, ai bani pentru sănătate, apărare, educație. Fără economie, toată țara crapă.

Iar ce urmează nu sună bine. Dacă iese Nicușor, vin ani grei. Dacă iese Simion, vin ani și mai grei – și mai periculoși. Impactul e inevitabil.

Ciolacu? A fugit de la guvernare după ce a aruncat cu pomeni electorale și a crescut pensiile ca să cumpere voturi, îndatorând România până la gât. A vrut să fugă încă din decembrie, acum a reușit. Iar acum, că a ieșit din cursă candidatul puterii, încep să apară „din senin” adevărurile: că bugetul nu mai ține, că vin tăieri, că se strică tot.

Companiile vor resimți primele șocul: cursul explodează, dobânzile urcă, taxele vor crește, consumul scade. Puterea de cumpărare e din ce in ce mai mica – iar statul se va întoarce, ca de obicei, spre cine produce: să ia și mai mult.

Și dacă avem ghinion, ne vom lovi de un combo de coșmar: mai întâi o criză locală fabricată de incompetenți, apoi una globală care va găsi România fără rezerve, fără strategie și fără conducători