Facebook

Nu am altă națională și nici alt președinte. Nu îmi place ceea ce a realizat Nicușor Dan ca politician. Dar…

Nu am altă națională și nici alt președinte. Nu îmi place ceea ce a realizat Nicușor Dan ca politician. Dar asta nu înseamnă că nu îl respect ca om și, mai ales, că nu respect instituția prezidențială.

Desi nici Nicușor Dan nu a respectat această instituție atunci când nu a participat la înmormântarea lui Ion Iliescu. Acolo nu mai era Nicușor vs. Iliescu. Erau actualul președinte al României cu un fost președinte al României.

Am ascultat cu plăcere conferințe la care au participat Traian Băsescu și Emil Constantinescu, oameni care au reprezentat România și fac parte din istoria noastră.

La fel respect și naționala României și pe Hagi, chiar dacă m-au dezamăgit și ei. Dar și ei reprezintă România. Sunt convins că intențiile au fost bune, însă execuțiile au fost slabe.

Spre deosebire de alții, eu nu pot huidui imnul, pentru că nu îmi place președintele.

Analfabeții funcționali care nu au putut înțelege textul de două fraze din postarea precedentă să stea liniștiți: nu voi fi prim-ministru. Iar cei care au înțeles mai mult decât era în text să stea și ei liniștiți: nu e nicio combinație. Dacă aveam ceva de ascuns, nu puneam pe Facebook. Mi-am construit singur drumul toată viața. Dacă eram dispus să mă compromit pentru o cale mai ușoară, aveam suficient timp să o fac până acum.

M-am întâlnit, uneori întâmplător, cu tot felul de oameni: investitori, antreprenori, chiar și lideri suveraniști, BeerInvest știe, cu care am avut opinii complet diferite. Pot să stau la aceeași masă cu cineva chiar și atunci când eu sunt cel atacat. O fotografie, o discuție sau o strângere de mână nu sunt certificate de adeziune.

De ce să înjur un om când pot să discut cu el și să încerc să-l conving cu argumente?

Mi se pare sănătos să vorbim și cu oamenii care văd lumea diferit. Dacă discutăm doar cu cei care gândesc exact ca noi, nu mai avem dialog. Avem galerii.

Și cam acolo am ajuns: să urâm oameni doar pentru că poartă alte culori, deși, de multe ori, vrem, în esență, aceleași lucruri.

Rămân același critic al președintelui. Nu cu „Mucușor” sau „banane”, ci cu argumente, fapte și promisiuni făcute și neonorate.

L-am votat și, tocmai de aceea, mă simt și mai îndreptățit să îl critic. Iar astăzi nu l-aș mai vota.

Nu am altă națională și nici alt președinte. Nu îmi place ceea ce a realizat Nicușor Dan ca politician. Dar…

Cine ține în picioare economia României?

Cine ține în picioare economia României?
Patru sectoare reprezintă o parte importantă din PIB:
🏗️ Construcții: 8,7%
💻 IT&C: 7,1%
🏠 Imobiliare: 7%
🌾 Agricultură: 3,0%

Dacă ai un motor care aduce aproape 27% din economie, îl ajuți sau îl încurci?

Manualele de economie o spun de o sută de ani: nu iei bani de la cei care produc când economia scade!

Apoi au venit măsurile, bruște, ca de obicei!

❌ IT: în 2023, scutirea de impozit pe venit a fost limitată la veniturile de până la 10.000 de lei, iar din ianuarie 2025 a fost eliminată complet.

❌ Construcții: din noiembrie 2023 a fost eliminată scutirea de CASS, iar din ianuarie 2025 au dispărut și scutirea de impozit pe venit și reducerea CAS.

❌ Agricultură și industria alimentară: același traseu: eliminarea scutirii de CASS în 2023, apoi eliminarea facilităților rămase pentru impozitul pe venit și CAS din ianuarie 2025.

❌ Imobiliare: de la 1 august 2025, pentru majoritatea locuințelor noi, cota redusă de TVA a fost eliminată și se aplică TVA standard de 21%.

❌ Agricultură: în 2026, necesarul schemelor de sprijin a depășit fondurile disponibile, inclusiv pentru motorină și despăgubirile legate de secetă. Statul nu își îndeplinește obligațiile într-o industrie lovită de secetă, războaie și creșteri ale prețurilor la energie.

❌ Imobiliare și ❌ agricultură: fiind sectoare care funcționează mult pe credit, dobânzile uriașe au limitat masiv posibilitățile de creditare.

Rezultatul se vede acum în economie!

Ni se spune că a fost nevoie pentru combarea deficitului. E ca și cum ți-ai tăia o mână, te-ai uita pe cântar și ai spune că ai slăbit.
Când economia scade, încasările scad odată cu ea, iar deficitul se întoarce mai mare.

E o economie pe care am strâns-o de gât cu mâna noastră. Și acum ne mirăm că nu mai respiră…

Cine ține în picioare economia României?

Cine ne-a crescut nivelul de trai în România? Și de ce s-ar putea să nu ni-l mai permitem

Cine ne-a crescut nivelul de trai în România? Și de ce s-ar putea să nu ni-l mai permitem

O bună parte din creșterea nivelului nostru de trai a venit din trei surse.

1) Fondurile UE de coeziune ne-au ajutat să recuperăm decalajul față de vest. Au finanțat drumuri, utilități, firme, agricultură și infrastructură. Am recuperat mult din decalaj, asa ca aceste fonduri vor fi reduse.

2) Investițiile străine au adus fabrici, malluri, birouri, logistică, tehnologie și locuri de muncă. Au adus bani aici, acum incep sa culeaga roadele si sa ii scoata.

3) Apoi am descoperit datoria. PIB-ul mai mare ne-a permis să ne împrumutăm mai mult. Banii împrumutați au intrat în economie, au alimentat consumul, PIB-ul a crescut, iar noi ne-am putut împrumuta din nou.

Și ce am făcut cu banii? Am consumat prea mult și am construit prea puțin.

Am crescut cheltuielile mai repede decât capacitatea economiei de a produce. Rezultatul: deficit bugetar și deficit comercial.

Ne împrumutăm, consumăm, importăm. Banii pleacă spre economiile care produc bunurile pe care noi le cumpărăm.

Nouă ne rămân datoria și dobânzile. În loc să folosim anii buni pentru a construi masiv infrastructură, fabrici, tehnologie și capital românesc, am folosit prea mult din prosperitate pentru consum.

Iar acum apare întrebarea importantă: ce dracu’ producem noi aici?

Care este strategia României?

Pentru că exact ca atunci cand aveam nevoie sa sustinem economia, o omoram cu taxe.

Iar când devine mai simplu să imporți decât să produci în România, ghici ce va face antreprenorul?

Va importa si apoi vom exporta iar romani care nu isi vor mai gasi aici locuri de munca.

Cine ne-a crescut nivelul de trai în România? Și de ce s-ar putea să nu ni-l mai permitem