Firmele din România au fost lovite puternic de scăderea puterii de cumpărare. Într-un asemenea moment, statul ar fi trebuit să acționeze anticiclic: să susțină companiile, să lase mai mulți bani în economie și să le ajute să treacă peste criză. În alte țări, exact asta s-a întâmplat.
Ce a făcut, în schimb, statul român? În loc să sprijine mediul privat, concurează disperat și neloial cu firmele pentru atragerea de capital, prin nenumărate emisiuni de titluri de stat. Când companiilor le scad vânzările, statul le crește taxele. Le-a complicat viața, le-a împins și mai mult în criză, iar când ai impresia că nu se poate mai rău, apare și presiunea controalelor și a amenzilor. În disperarea de a colecta mai mult la buget, statul folosește legi făcute atât de ambiguu încât aproape oricine poate fi amendat.
Dacă pentru multe companii situația este grea, pentru cele din agricultură a devenit deja infernală. Agricultura este lovită din toate părțile: război la graniță, creșterea prețului petrolului, secetă, costuri tot mai mari și piețe instabile. Băncile fug de fermieri, nu îi mai creditează, iar până și refinanțarea a devenit aproape imposibilă.
Singurii bani pe care mulți fermieri se mai puteau baza erau subvențiile.
Ce face statul? Îi îngroapă și aici. Deși auzim mereu cât de importantă este agricultura pentru România și cât de mult trebuie susținută, statul nu este în stare nici măcar să plătească la timp banii promiși. Subvențiile ar fi trebuit plătite încă din decembrie, dar mulți fermieri nu și-au primit nici acum banii, bani care oricum vin in mare parte de la UE
.
În schimb, dacă o firmă nu își plătește taxele la timp, statul vine imediat cu penalități, popriri și executări. Când statul are de plătit, nu se întâmplă nimic…
Follow me