Ce zi frumoasa a fost azi

Ce zi frumoasă a fost azi!
N-ai băgat de seamă. Era o zi ca oricare alta, nu? Un pic de grabă, un pic de stres, nimic special.
Dar a fost… frumoasă.

Și nu mă crezi acum. Dar peste zece ani… o să-ți amintești.
Peste douăzeci… o să spui că a fost superbă.

Asta facem noi, oamenii. Rătăcim.
Unii, prin trecut — căutăm amintiri, regrete, momente care-au fugit fără să spună „la revedere”.
Alții trăim în viitor. Alergăm și sperăm. Ne promitem:
„O să fie mai bine.
Doar să mai treacă o zi. O lună. Un an.”
Și chiar dacă binele vine, nu ne bucurăm prea mult,
pentru că imediat alergăm după altceva.
Tot înainte. Tot în viitor.

Și prea puțini… trăim acum.
În aerul ăsta. În lumina asta. În privirea omului de lângă tine.

Anii vor trece. Vei răsfoi pozele de azi și o să te doară puțin.
„Ce tânăr(ă) eram… Ce frumos(ă)… Și ce oameni aveam lângă mine…”
Unii… nu vor mai fi.
Unii vor fi doar nume. Alții, doar dor.

Așa că…

Ridică privirea.
Respiră adânc.
Ia clipa asta și ține-o strâns.
Fă-o să conteze. Fă-o să treacă cu folos.

Pentru că viața… nu e ieri.
Nu e nici mâine.
E azi.

Și azi… e tot ce ai.
Timpul trece. Fă-l să te țină minte!

Dacă lași orice prost să-ți strice ziua, prostul ești tu

Dacă lași orice prost să-ți strice ziua, prostul ești tu. De ce i-ai da cuiva atâta putere asupra stării tale?

Urăști pe cineva? De fiecare dată când îți amintești de el, îți sare tensiunea, ți se strică dispoziția și te consumi degeaba. Nu-l pedepsești pe el, te pedepsești pe tine. Urât nu e ce simți pentru celălalt, ci ce-ți faci singur.

Te bârfește lumea? Chiar contează ce cred alții despre tine? Te bârfesc pentru că ești mai bun decât ei și vor să te coboare. Nu are rost să le explici nimic. Chiar ai vrea ca unii ca ei să fie de acord cu tine? Contează ce cred ei? Sau contează ce crezi tu despre tine?

Vrei să schimbi lumea? Lumea nu vrea să fie schimbată. De ce îți consumi energia cu oameni care au avut mereu șansa să se schimbe, dar n-au vrut? Mai important e să nu te schimbe lumea pe tine.

Ai prea mult bun simt ca să fii nepoliticos cu cei care sunt nepoliticoși cu tine. Dar dacă tolerezi astfel de comportamente, nu faci decât să le încurajezi. Respectul nu înseamnă să taci când ești călcat în picioare. Trebuie sa tratezi fiecare om in acelasi mod care te trateaza el pe tine.

Să ai liniște în cap e una dintre cele mai mari realizări. Într-o lume în care toți țipă, atacă și caută vinovați, să-ți păstrezi calmul e un act de forță. Înseamnă că ți-ai luat viața înapoi.

Liniștea nu înseamnă că nu-ți pasă. Înseamnă că alegi ce merită atenția ta și ce nu. Iar dacă un om nu merită nici cinci minute din ziua ta, nu-l lăsa să-ți ocupe mintea toată săptămâna.

Pretul actiunii

Cand pretul actiunii este la pamant, ii multumesti pamantului ca o mai tine, ca altfel s-ar duce si mai jos

Transgaz

Cand cauti pe google “Tranzgaz”, dar ai tastatura in romana si z-ul e y

business vs politic

Oricât ne-am strădui în business, oricât ne-am face temele, tot suntem la mâna unora care conduc țara ca pe o cârciumă falimentară. Suntem guvernați de analfabeți financiar, incapabili să gândească în termeni economici, care habar n-au ce înseamnă predictibilitate sau responsabilitate. Singurul moment când își amintesc de mediul de afaceri e atunci când vin să mai stoarcă niște bani.

Alegătorii trebuie să se trezească: politicienii nu „dau” pensii. Nu ei pun pâinea pe masă. Pensiile, investițiile, drumurile și spitalele nu vin din panglicile lor, ci din munca și taxele celor care chiar produc ceva. Din business.

Dar adevărul e că politicienii distrug sistematic mediul privat, iar oamenii de afaceri tac mâlc – nu se implică, nu ripostează, nu pun presiune. Și atunci își merită soarta.

Când ai un mediu economic sănătos, ai buget, ai bani pentru sănătate, apărare, educație. Fără economie, toată țara crapă.

Iar ce urmează nu sună bine. Dacă iese Nicușor, vin ani grei. Dacă iese Simion, vin ani și mai grei – și mai periculoși. Impactul e inevitabil.

Ciolacu? A fugit de la guvernare după ce a aruncat cu pomeni electorale și a crescut pensiile ca să cumpere voturi, îndatorând România până la gât. A vrut să fugă încă din decembrie, acum a reușit. Iar acum, că a ieșit din cursă candidatul puterii, încep să apară „din senin” adevărurile: că bugetul nu mai ține, că vin tăieri, că se strică tot.

Companiile vor resimți primele șocul: cursul explodează, dobânzile urcă, taxele vor crește, consumul scade. Puterea de cumpărare e din ce in ce mai mica – iar statul se va întoarce, ca de obicei, spre cine produce: să ia și mai mult.

Și dacă avem ghinion, ne vom lovi de un combo de coșmar: mai întâi o criză locală fabricată de incompetenți, apoi una globală care va găsi România fără rezerve, fără strategie și fără conducători