copilarie

Am avut ocazia sa îl cunosc pe Mihai Bendeac. Acum 10-15 ani ne înțelesesem sa fac parte din echipa lui de scenariști de la Prima TV, unde urma sa facă o emisiune cu Viorel Gaița. Desigur că s-au certat, așa cum periodic Bendeac se cearta cu cineva, dar de cele mai multe ori cu el însuși. De ce spun asta? Ca sa mă dau mare, desigur, dar si ca pot confirma ca Bendeac este, în realitate, așa cum este si in carte.

Am și eu un simt al umorului dezvoltat (iar mă dau mare) si puține lucruri mă fac sa râd cu adevărat, dar cartea lui Bendeac a reușit sa mă facă de multe ori.

Cartea este o versiune moderna a Amintirilor din Copilărie, are chiar si oralitatea pe care o avea Creanga, dar mai are si o altfel de oralitate, pentru ca Bendeac vrea sa șocheze mereu cu ceva, ca un copil care cere atenție. El retrăiește si clarifica alături de mama lui niște întâmplări din copilărie si cei născuți in 1980 toamna se vor regăsi si ei in anumite momente.

Se vede ca scris-o cu pasiune și a scris-o și pentru el, dar și pentru alții, pentru ca toate încasările din vânzări vor fi donate.