carti

Radu Beligan – intre acte

Actorul Radu Beligan, un om care a citit și memorat foarte mult, a jucat și regizat un număr impresionant de piese. Eram convins că va ști să își povestească și să își regizeze propria carte.

Începe cu o dedicație adresată “copiilor mei”, iar miza crește — omul vrea să lase ceva urmașilor de care să fie mândru.

Știți acele persoane care postează pe Facebook și, la un moment dat, adună postările și fac o carte? Exact asta face și autorul, doar că a adunat ce a scris într-un carnețel. Însă, într-un carnețel, nu ai număr de like-uri sau comentarii, așa că nu ai nicio idee cât de bine îți iese ceea ce faci. Iar el nu o face deloc bine. Nu avem niciun pic de context ca să înțelegem ceea ce este scris, pentru că “postările” sunt datate doar cu zilele săptămânii — “luni-duminică”.

Limbajul este frumos, dar, din păcate, nu transmite nicio emoție — parcă vorbește despre altcineva. Nu spune nimic memorabil. Ca și Cornel Dinu, povestește despre cine s-a întâlnit, dar, spre deosebire de Dinu, el nu se laudă, ci evocă acele persoane pentru a le omagia, așa că poate fi o carte mai puțin plictisitoare pentru “microbiștii de teatru”.

Omul Radu Beligan, acest “monstru sacru” pentru unii, pentru mine este doar un “monstru”.

Când toți intelectualii erau anticomuniști, el era un mare susținător al comunismului, ceea ce l-a ajutat să ajungă în funcții importante.

Nu avem dovezi că a fost informator la Securitate, dar, cum ar zice procurorii, “avem suspiciuni rezonabile”, având în vedere prieteniile sale cu liderii comuniști. Nici după Revoluție nu s-a delimitat de comunism.

Mai mult, s-a afișat constant cu PSD, apogeul fiind atunci când i-a făcut campanie lui Victor Ponta.

Oameni ca el se regăsesc și astăzi în universități și, în general, în tot ce ține de stat — pensionari care, în loc să stea la pensie, rămân la joburi deși nu mai sunt competenți și blochează promovarea tinerilor, tineri care de multe ori le fac munca în locul lor, în timp ce ei iau banii.

Radu Beligan își favoriza actorii din generația lui și îi marginaliza pe cei tineri. A dus la extrem această obsesie și deține recordul de cel mai în vârstă actor (97 de ani), pentru că toți ceilalți s-au retras înainte de a ajunge să uite replicile și să strice spectacolele, așa cum a făcut domnul Beligan

Benjamin Graham – The Intelligent Investor

Benjamin Graham a avut norocul să fie primul care, în 1949, a scris despre niște lucruri banale, de care orice investitor serios se prinde după câțiva ani de bursa. Unele dintre sfaturile sale par de-a dreptul triviale, la nivelul celor mai bune perle filosofice oferite de Gheorghe Hagi. De exemplu, Graham ne îndeamnă cu înțelepciune: „Investitorii trebuie să evite pierderile.” În stilul lui Hagi, asta s-ar traduce prin „să fie bine, să nu fie rău.” Graham ne spune, de asemenea, să „cumpărăm sub valoarea intrinsecă”. Deci sa platim mai putin decat face? Ahhh, cine s-ar fi gandit la asta… Mind blown.
Dar cum calculăm această valoare intrinsecă? Ah, acolo e șmecheria! Dacă întrebi zece analiști cum se face, vei primi zece răspunsuri diferite, și tot vei rămâne cu întrebarea.

Cartea este scrisă într-un stil destul de complicat și poate părea imposibil de citit pentru cineva care nu are un dicționar financiar lângă. Totuși, The Intelligent Investor a devenit un fel de biblie a investitorilor care vor să pară serioși. Dacă vrei să impresionezi la o întâlnire cu alți investitori, e obligatoriu să ai această carte pe raft și să știi măcar două-trei citate de genul „piața e ca un pendul care oscilează între optimism nefondat și pesimism absurd”. Să nu uităm de celebra „marjă de siguranță”, care sună foarte bine în orice conversație despre investiții, chiar dacă nu ești sigur ce înseamnă exact.

Graham a tot actualizat cartea de patru ori, ultima oară în 1973, când bursa și lumea arătau cu totul altfel.
Acum nu mai oferta “patch-uri de securitate”.
Cu toate acestea, mulți continuă să creadă că ideile din carte sunt aplicabile în 2024, în ciuda faptului că lumea financiară s-a transformat complet prin tehnologie, globalizare și meme stocks.

O mare parte din faima cărții vine datorită lui Warren Buffett, probabil cel mai mare investitor din istorie, care a fost ucenicul lui Graham la Universitatea Columbia. Acum, unii cred că succesul lui Buffett este strict datorat învățăturilor lui Graham. Totuși, nu putem ignora că tatăl lui Buffett era broker, om de afaceri și membru în Congres, ceea ce înseamnă că Warren a avut, încă de mic, acces la un mediu de afaceri extrem de avantajos. Să nu mai vorbim de faptul că Buffett, chiar și azi, nu stă închis într-un birou citind rapoarte financiare pe hârtie, cum și-l imaginează unii. În realitate, el primește informații din toate colțurile lumii, de la experți de top și are acces la resurse pe care puțini investitori le pot atinge.

Cine mi-a furat cascavalul

Doua rozatoare, Mirosila si Gonila si 2 oameni, Dl. Iepure si Dl. Hohot, se trezesc intr-o zi ca le-a disparut cascavalul. Incepe apoi goana pentru a gasi un nou cascaval si fiecare personaj isi arata astfel caracterul.

O parabola despre schimbare si tipologiile umane, cu foarte multe invataturi – nu e de mirare ca dupa 10 ani, cartea se numara printre cele mai citite din lume!

Ce descumperi cărți

Ce des cumperi cărți, se vede că citești mult!

Eu, care cumpăr de pe elefant.ro, ca să aibă bani să îmi plătească obligațiunile.