carte

Charles Chaplin – Viata mea

Charles Chaplin, omul care a exprimat atât de multe fără să scoată un cuvânt. Vă dați seama cum ar fi fost dacă ar fi vorbit în filme? Ar fi fost ca atunci când vezi o femeie sau un bărbat superb, îți place de el, dar după ce deschide gura, nu îți mai place.

Cartea începe cu copilăria lui Chaplin, una în alb și negru. Tatăl său, un cântăreț alcoolic, a părăsit familia și a murit când Charlie avea doar 12 ani. Mama sa a încercat să se întrețină pe ea și pe copii, dar a suferit de probleme de sănătate mintală și a fost internată într-un sanatoriu. În aceste momente, Charlie și fratele său au fost trimiși în instituții pentru copii orfani și în case de corecție, trăind experiențe traumatizante.

Povestea este relatată cu mult sentiment; cred că unii ar putea chiar să plângă citind, și te gândești că este, într-adevăr, „cea mai bună autobiografie scrisă vreodată de un actor”, cum afirmă Chicago Tribune pe copertă. Și ai parcurs doar 100 de pagini din cele 700.

Apoi viața lui Charlie devine un film foarte colorat, pentru că are bani, dar pare că nu mai are sentimente, de parcă ar povesti viața altcuiva. Restul cărții este o înșiruire de personaje, filme și de câți bani face, iar Charlie parcă devine din nou mut, pentru că nu spune nimic memorabil, și este păcat, pentru că a fost în atâtea cercuri…

Te-ai aștepta ca, după ce devine bogat, să înceapă să ajute copiii aflați în situații similare cu cele pe care le-a trăit el. Chaplin a făcut acte de caritate de-a lungul vieții sale fără prea multă publicitate, poate de aceea aceste detalii nu apar în autobiografie.

Dacă vrei să ajuți și tu copiii de azi, care nu știi ce ar putea ajunge mâine, o poți face pe https://salvaticopiii-iasi.galantom.ro/p/marius-alexe-2024

Misterele lui Mister – Cornel Dinu

„A te mândri cu relațiile tale înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele.” – Emil Cioran

Când spui Emerich Ienei, te gândești la Sevilla ’86. Când spui Anghel Iordănescu, îți amintești de SUA ’94. Dar când zici Cornel Dinu… îți vin în minte Cehoslovacia 5-2 România și acel memorabil Dinamo 4-5 Foresta.

Cornel Dinu, care se dă filozof, dar nu o face printre filozofi, o face printre fotbalisti. Mi-a rămas în minte datorită unei replici memorabile din partea lui Mutu: „Haide, Mister, că și în vestiar trebuia să umblu cu dicționarul după mine.” Poate asta explică și rezultatele lui ca antrenor.

La început, am crezut că Dinu e doar un frustrat. După ce i-am citit cartea, m-am convins că așa e. Primele 100 de pagini sunt doar o colecție de laude despre cine îl cunoaște și prin ce cercuri umblă, în mare parte securiști. Pe unii îi desconspiră el însuși în carte, apoi pozează în victimă, lamentându-se că și el a avut dosar la Securitate, dar că nici nu vrea să știe cine l-a turnat. Și, ca să fie și mai nesuferit, îl laudă constant pe Ion Iliescu, cu care se știa, desigur. În plus, a fost și secretar de stat imediat după 1989, așa cum au fost și toți ceilalți care „nu erau securiști”, evident.

După 100 de pagini, ajungem și la fotbal. Am zis că în sfârșit va povesti ceva interesant, dar nu, doar terminase sa se laude pe cine stie in Romania si continuă să vorbească despre când a fost el în Italia și cu cine s-a întâlnit. Desigur, fiecare frază e o ocazie de a folosi un limbaj prețios și de a se lăuda, chiar dacă nu are nicio relevanță, iar logica frazelor e deseori îndoielnică. De exemplu: „Dialogul în limba lui Dante s-a pornit imediat, chiar dacă nu o mai exersasem des în timp.” Ați notat? Dinu știe italiană și, bineînțeles, știe și de Dante! Acum că ați notat, să trecem mai departe.

Cât despre SUA, nici nu s-ar duce acolo, pentru că „nu am la inimă tânăra democrație americană, doar o colonie a bătrânei Europe.” Mulțumim, nea Cornele! Noroc că s-a dus Iordănescu, cel care a reușit să califice România după acel 5-2 cu Cehoslovacia.

Mai departe, susține că nu a plecat la Bayern Munchen „ca să nu devină transfug și să-și lase poporul la greu.” A rămas și a făcut atâtea pentru țară… dar voi nu știți câte, pentru că nu sunteți citiți ca el, nerecunoscătorilor!

Închei aici această recenzie, pe care am pornit-o imediat, în limba lui Eminescu, pe care o exersez des în timp.

Vasile Szakacs – Bursa explicata simplu

Vasile a scris acesta prima carte pentru a “lasa copiilor ceva scris din experienta lui de 15 ani” – de lasat banii facuti pe bursa, nu zice nimic. La fel o ameninta si Tudor Arghezi pe Mitzura, “nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, decât un nume adunat pe o carte” si pana la urma i-a lasat si bunuri, dar i-a lasat si numele, pe baza caruia PRM a bagat-o in Parlament – Vasile, cu numele lui de familie, sigur nu avea loc in PRM.

Nu sunt un fan al analistilor care fac analiza tehnica pe instrumente cu lichiditate mica, al celor care mereu spun “o sa urce, dar daca scade pana la un anumit punct, atunci scenariul se invalideza”, al celor care nu isi asuma nimic, sau al celor care fac analize pe termen lung, unde intervin foarte multi factori.

Vasile nu intra in niciuna din aceste categorii. El posteaza pe facebook si anunta cand vede un top sau un bottom pe indicii americani – de cand il urmaresc, i-a iesit si sunt surprins. Nu am o explicatie de ce functioneaza, poate daca un numar suficient de oameni cred in analiza tehnica, atunci acestia vor actiona conform analizei si devine “self fulfilling prophecy”.

Este cea mai buna carte scrisa in limba romana despre analiza tehnica! Pentru ca este singura… Am mai citit si alte carti in engleza, care erau rigide si foarte teoretice, de parca erau manuale scolare. Pentru prima data vad si eu explicata logica din spatele unor patternuri.

Multumesc, “tata”!

Adrian Mutu – Revenirea din infern

Adrian Mutu stie cand sa fie golan si cand sa fie domn. In cartea asta a facut o golaneala si ales sa fie domn, rezultand o carte romantata, in care Mutu vrea sa para un model.
Sunt dezamagit de alegerea lui, dar alegerile nu sunt punctul lui forte, avand in vedere ca s-a casatorit de 3 ori si a fost de 2 ori suspendat pentru consum de substante interzise…

Ii stim toti viata sportiva, unde a fost in top, voiam sa aflu si despre viata extrasportiva, unde pare ca a fost si mai sus. Ma asteptam la aceiasi sinceritate si umor pe care Mutu le-a aratat in multe situatii.
Ca atunci cand spunea lui Lucian Bute, “nu sunt boxeur, dar am batut niste ospatari la viata mea”. Cand era la Nationala si a vazut in presa ca doi fotbalisti de la tineret s-au imbatat si au vomitat in taxi, le-a zis ca “ii astept la Nationala mare, ca sa invete de la mine si Tamas cum beau profesionistii”.
Cand ii zicea lui Cornel Dinu “Mister, m-ai innebunit, si cand eram la Dinamo, trebuia sa umblu cu dictionarul in buzunar ca sa te inteleg”.

Sunt convins ca Mutu o sa ajunga un mare antrenor si va mai scoate o carte, mult mai buna.

Cei care schimba jocul

Buffet, Musk, Gates?

Nu, avem antreprenori acasa, fara parinti bogati sau influenti!

“Cei care schimba jocul” este o carte, dar ar putea fi 7 carti, una pentru fiecare antreprenor.

Impresia generala este ca toti acesti oameni au reusit pentru ca au avut un plan bine pus la punct. Povestile sunt neromantate si se concetreaza pe multitudinea de probleme avute si cum de multe ori si-au dat singuri cu tesla, neavand habar ce fac. Au fost niste oameni obisnuiti, deschisi mereu la nou si care au fost neobisnuit de motivati in a reusi, chiar daca succesul a venit dupa varsta de 40 de ani (asa e cand nu bagi in crypto)

Este de departe cea mai buna carte pe care am citit-o anul acesta si face cat multe cursuri.

In Bucuresti si Soviet Russia, nu vine Bolt-ul la tine, tu trebuie sa vii la Bolt.

Inconjurat de idioti – Thomas Erikson

Dupa titlu pare scrisa de Corneliu Vadim Tudor.

Daca o citesti, o sa te intelegi mai bine si o sa stii sa ii anticipezi pe altii.

Chiar si asa, unii oameni raman idioti si imprevizibili, pentru ca stiinta inca nu a evolutat atat de mult.