bendeac

Jurnalui unui burlac 2 – Draga Mihai

Mihai Bendeac consumă alcool și droguri cu un scop nobil – pentru a avea ce să povestească în cărțile sale, iar cu banii obținuți din vânzări să îi poată dona copiilor. E un fel de “estetica uratului”.

Dacă în primul volum nu eram convinși de afirmația sa că a folosit droguri doar în Olanda, în această carte recunoaște deschis că lucrurile au stat altfel si chiar le face propaganda.

Doar pentru a soca, oferă si multe detalii personale care nu erau necesare, unele scarboase. De asemenea, insistă obsesiv asupra faptului că a avut relații cu foarte multe femei, probabil o are mica, de simte aceasta nevoie.

Publicul îl cunoaște pe Mihai Bendeac ca actor, iar mulți cititori ar fi fost interesați mai degrabă de povești din lumea teatrului sau televiziunii. Cu toate acestea, el evită aceste subiecte și se concentrează în schimb pe luptele sale cu diverse dependențe.

Fiind cunoscut pentru umorul său, te-ai aștepta ca această carte să fie una amuzantă, nu este si include multe scrisori de la fani, in care sunt povestite drame.

“Draga Mihai” pare să fie o carte scrisă pe fugă si Bendeac are o parere mult prea buna despre el ca sa se mai straduiasca, ceea ce o face dezamăgitoare.

Recenzie “Jurnalul unui burlac – Conversatii cu mama” Mihai si Emilia Bendeac

Am avut ocazia sa îl cunosc pe Mihai Bendeac. Acum 10-15 ani ne înțelesesem sa fac parte din echipa lui de scenariști de la Prima TV, unde urma sa facă o emisiune cu Viorel Gaița. Desigur că s-au certat, așa cum periodic Bendeac se cearta cu cineva, dar de cele mai multe ori cu el însuși. De ce spun asta? Ca sa mă dau mare, desigur, dar si ca pot confirma ca Bendeac este, în realitate, așa cum este si in carte.

Am și eu un simt al umorului dezvoltat (iar mă dau mare) si puține lucruri mă fac sa râd cu adevărat, dar cartea lui Bendeac a reușit sa mă facă de multe ori.

Cartea este o versiune moderna a Amintirilor din Copilărie, are chiar si oralitatea pe care o avea Creanga, dar mai are si o altfel de oralitate, pentru ca Bendeac vrea sa șocheze mereu cu ceva, ca un copil care cere atenție. El retrăiește si clarifica alături de mama lui niște întâmplări din copilărie si cei născuți in 1980 toamna se vor regăsi si ei in anumite momente.

Se vede ca scris-o cu pasiune și a scris-o și pentru el, dar și pentru alții, pentru ca toate încasările din vânzări vor fi donate.