beligan

Actorul Radu Beligan, un om care a citit și memorat foarte mult, a jucat și regizat un număr impresionant de piese. Eram convins că va ști să își povestească și să își regizeze propria carte.

Începe cu o dedicație adresată “copiilor mei”, iar miza crește — omul vrea să lase ceva urmașilor de care să fie mândru.

Știți acele persoane care postează pe Facebook și, la un moment dat, adună postările și fac o carte? Exact asta face și autorul, doar că a adunat ce a scris într-un carnețel. Însă, într-un carnețel, nu ai număr de like-uri sau comentarii, așa că nu ai nicio idee cât de bine îți iese ceea ce faci. Iar el nu o face deloc bine. Nu avem niciun pic de context ca să înțelegem ceea ce este scris, pentru că “postările” sunt datate doar cu zilele săptămânii — “luni-duminică”.

Limbajul este frumos, dar, din păcate, nu transmite nicio emoție — parcă vorbește despre altcineva. Nu spune nimic memorabil. Ca și Cornel Dinu, povestește despre cine s-a întâlnit, dar, spre deosebire de Dinu, el nu se laudă, ci evocă acele persoane pentru a le omagia, așa că poate fi o carte mai puțin plictisitoare pentru “microbiștii de teatru”.

Omul Radu Beligan, acest “monstru sacru” pentru unii, pentru mine este doar un “monstru”.

Când toți intelectualii erau anticomuniști, el era un mare susținător al comunismului, ceea ce l-a ajutat să ajungă în funcții importante.

Nu avem dovezi că a fost informator la Securitate, dar, cum ar zice procurorii, “avem suspiciuni rezonabile”, având în vedere prieteniile sale cu liderii comuniști. Nici după Revoluție nu s-a delimitat de comunism.

Mai mult, s-a afișat constant cu PSD, apogeul fiind atunci când i-a făcut campanie lui Victor Ponta.

Oameni ca el se regăsesc și astăzi în universități și, în general, în tot ce ține de stat — pensionari care, în loc să stea la pensie, rămân la joburi deși nu mai sunt competenți și blochează promovarea tinerilor, tineri care de multe ori le fac munca în locul lor, în timp ce ei iau banii.

Radu Beligan își favoriza actorii din generația lui și îi marginaliza pe cei tineri. A dus la extrem această obsesie și deține recordul de cel mai în vârstă actor (97 de ani), pentru că toți ceilalți s-au retras înainte de a ajunge să uite replicile și să strice spectacolele, așa cum a făcut domnul Beligan