bani

Copiii si banii

Copiii au un buget al lor, dar e gestionat de tine. Încă de mici, copiii sunt expuși tentațiilor: jucării, dulciuri, aplicații sau haine „la modă”.

Cheltuiesc cu ușurință, pentru că nu înțeleg valoarea banilor (fi-miu credea ca bancomatul iti da cati bani vrei) – nu știu cât de greu se câștigă și nici ce înseamnă să alegi între dorințe și nevoi.

Cum ar fi ca o parte din acel buget sa fie gestionat de ei si sa te si asculte, sa faca anumite sacrini in schimbul banilor. I-ai pacali, dar ei cred ca fac o “afacere buna”.

O metodă eficientă de a-i învăța responsabilitatea este să le oferi o sumă fixă de bani , în schimbul unor activități sau sarcini: ordine în cameră, ajutor în gospodărie, grijă față de lucrurile personale etc.

Ce învață astfel:

• Munca aduce recompensă – înțeleg că banii nu vin „din senin”, ci sunt rezultatul unui efort. (Fiul meu, când era mai mic, credea că bancomatul îți dă câți bani vrei…)

• Planificare și prioritizare – când cheltuie din propriii bani, încep să-și pună întrebări: „Chiar am nevoie de asta?”, „Dacă o cumpăr acum, îmi mai ajung banii pentru ce-mi doresc cu adevărat?”

• Răbdare și economisire – dacă își doresc ceva mai scump, pot fi învățați să economisească. Este un exercițiu valoros de autocontrol și motivație.

• Consecințe – dacă nu își respectă promisiunile sau nu se implică, pot pierde temporar „privilegiul” de a gestiona bani. Nu este o pedeapsă, ci o lecție despre responsabilitate și alegeri personale.

Pe măsură ce cresc, pot înțelege și noțiuni precum investiții, dobândă sau riscuri financiare.

Te-ai dus la muncă și azi? Felicitări!

Ești un bun român — statul are nevoie de banii tăi munciți din greu. Dacă nu i-i dai, te execută imediat. Statului îi plac banii tăi.

Pentru că Statului nu-i plac banii nemunciți. Statul apreciază munca și, fiind în slujba cetățeanului, ne-o lasă nouă pe toată.

Cum adică să luăm bani gratis din PNRR? Asta ar însemna ca Statul să muncească pentru noi. E complicat: trebuie scrise proiecte, făcute dosare. Și am zis dosare, nu m-am referit la cele penale.

Ce dacă se pierd miliarde de euro? Nu-i problemă — n-a fost niciodată. Punem noi la loc, din taxele și contribuțiile noastre. Din salariile tăiate și prețurile mărite.

Așa că nu uita să-ți pui ceasul și mâine dimineață. Să te duci la job. Și ai grijă să nu greșești — pentru greșelile tale vei plăti.

E totuși bine că mai ai un job. Unii nu-l mai au. Alții, în schimb, au același job de zeci de ani și-l vor păstra — cel de politician.

Și nu uita să tai din cheltuieli. Să le explici copiilor de ce “nu ne mai permitem.”

Sănătate!

Ne e frică să nu vină criza și să ne pierdem banii.

Ne facem griji că nu o să avansăm în carieră, așa că muncim la capacitate maximă.

Ne e frică să nu aibă cei dragi probleme, așa că încercăm să le fim alături la fiecare pas.

Toate aceste se sprijină pe sănătatea noastră. Să ai grijă de tine devine un gest altruist. Dacă ne îmbolnăvim, banii nu mai au valoare, planurile devin inutile, iar toate ajutoarele imposibile.

Din păcate, mulți dintre noi ne batem joc de sănătate – mâncăm prost, dormim puțin și ignorăm semnalele pe care ni le transmite corpul nostru.

Charles Chaplin – Viata mea

Charles Chaplin, omul care a exprimat atât de multe fără să scoată un cuvânt. Vă dați seama cum ar fi fost dacă ar fi vorbit în filme? Ar fi fost ca atunci când vezi o femeie sau un bărbat superb, îți place de el, dar după ce deschide gura, nu îți mai place.

Cartea începe cu copilăria lui Chaplin, una în alb și negru. Tatăl său, un cântăreț alcoolic, a părăsit familia și a murit când Charlie avea doar 12 ani. Mama sa a încercat să se întrețină pe ea și pe copii, dar a suferit de probleme de sănătate mintală și a fost internată într-un sanatoriu. În aceste momente, Charlie și fratele său au fost trimiși în instituții pentru copii orfani și în case de corecție, trăind experiențe traumatizante.

Povestea este relatată cu mult sentiment; cred că unii ar putea chiar să plângă citind, și te gândești că este, într-adevăr, „cea mai bună autobiografie scrisă vreodată de un actor”, cum afirmă Chicago Tribune pe copertă. Și ai parcurs doar 100 de pagini din cele 700.

Apoi viața lui Charlie devine un film foarte colorat, pentru că are bani, dar pare că nu mai are sentimente, de parcă ar povesti viața altcuiva. Restul cărții este o înșiruire de personaje, filme și de câți bani face, iar Charlie parcă devine din nou mut, pentru că nu spune nimic memorabil, și este păcat, pentru că a fost în atâtea cercuri…

Te-ai aștepta ca, după ce devine bogat, să înceapă să ajute copiii aflați în situații similare cu cele pe care le-a trăit el. Chaplin a făcut acte de caritate de-a lungul vieții sale fără prea multă publicitate, poate de aceea aceste detalii nu apar în autobiografie.

Dacă vrei să ajuți și tu copiii de azi, care nu știi ce ar putea ajunge mâine, o poți face pe https://salvaticopiii-iasi.galantom.ro/p/marius-alexe-2024

Nordis

Nordis a luat bani și nu oferă nimic.

Contractele se pot tranzacționa.

Nordis a devenit cryptomonedă.

Buy! To the Moon!

Economisim

Penny spune că ‘economisim bani, nu dragoste’.
Mă uit la cheltuielile unor companii de pe BVB și văd că ele economisesc dragoste.