BVB @ bizzClub Iasi

Impreuna cu Stefan Musgociu, de la BVB, am incercat sa dezleg urmatorul mister: de ce un oras cu multi antreprenori si investitori, cum este Iasul, nu are listate mai multe companii la bursa?

In fata unor antreprenori de succes din Iasi, Stefan a oferit perspectiva oficiala, iar eu cu cea de investitor, dar si de membru in (din ce in ce mai multe) Consilii de Administrație.
Bursa pare pentru pentru multi ceva foarte complicat si ii descurajeaza. Am povestit ce poate face bursa pentru ei, dar si ce trebuie sa faca si ei pentru bursa.

Sper ca am reusit sa setez asteptarile corecte ale celor care ar dori sa se listeze, povestind din greselile facute de altii, dar mai ales de mine si insistand pe relatia companie-investitor care trebuie sa fie un parteneriat.

Concluzia mea este ca daca o sa avem o listare din Iasi, aceasta va deschide apetitul multor altor companii.

Prima mea intalnire cu un milionar

Cand lucram ca programator, compania pentru care faceam outsourcing se vanduse cu 20 de mil $, unei alte companii, listate pe NASDAQ. Proprietarul elvetian pleaca si el si urma sa devina vice-presedinte Twitter (a fost apoi si pe la Uber). Ni s-a spus ca este foarte recunoscator si vine la Iasi sa ne multumeasca personal.

Eram destul de sarac si entuziasmat pentru ca imi era clar ca nu vine cu mana goala, mai ales ca muncisem din greu (de atunci m-am ales cu ochelarii) si era multumit de noi, stiam ca era fan Apple, primisem niste ipod-uri la un moment dat, asa ca ma gandeam ca acum o sa primim laptopuri. Dupa ce a schimbat trei avioane, a ajuns la Iasi. La finalul sedintei a scos o cutie de pix-uri cu logo-ul companiei si ne-a invitat sa luam cate un pix si ne-a zis ca sunt foarte bune, le foloseste si el.

P.S. Am aflat mai tarziu ca iPod-urile primite atunci erau de la firma din Romania

Droguri vs trading

Snoop: bag ceva si ma uit o ora pe tavan.

Trader: nu bag nimic si ma uit la o linie toata ziua.

Recenzie “Jurnalul unui burlac – Conversatii cu mama” Mihai si Emilia Bendeac

Am avut ocazia sa îl cunosc pe Mihai Bendeac. Acum 10-15 ani ne înțelesesem sa fac parte din echipa lui de scenariști de la Prima TV, unde urma sa facă o emisiune cu Viorel Gaița. Desigur că s-au certat, așa cum periodic Bendeac se cearta cu cineva, dar de cele mai multe ori cu el însuși. De ce spun asta? Ca sa mă dau mare, desigur, dar si ca pot confirma ca Bendeac este, în realitate, așa cum este si in carte.

Am și eu un simt al umorului dezvoltat (iar mă dau mare) si puține lucruri mă fac sa râd cu adevărat, dar cartea lui Bendeac a reușit sa mă facă de multe ori.

Cartea este o versiune moderna a Amintirilor din Copilărie, are chiar si oralitatea pe care o avea Creanga, dar mai are si o altfel de oralitate, pentru ca Bendeac vrea sa șocheze mereu cu ceva, ca un copil care cere atenție. El retrăiește si clarifica alături de mama lui niște întâmplări din copilărie si cei născuți in 1980 toamna se vor regăsi si ei in anumite momente.

Se vede ca scris-o cu pasiune și a scris-o și pentru el, dar și pentru alții, pentru ca toate încasările din vânzări vor fi donate.