“Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani”. (Pierre de Coubertin)
Desi la Iasi stadionul este o ruina, este sportul ideal de venit cu copiii, jucatorii sunt niste modele de urmat, nu injura, nu protesteaza, nu se bat, dar simuleaza. Cand se mai accidenteaza, chiar daca ii doare, simuleaza ca sunt OK si vor sa iasa pe picioare din teren. Este o mare rusine la rugby sa iesi pe targa.
Dupa ce se trantesc tot meciul, la final se imbratiseaza cu cei din echipa adversa, de parca sunt niste frati care se revad dupa multi ani. La fel este si publicul, care aplauda si reusitele adversarilor. Toata lumea e prieten cu toata lumea, acesta este spiritul jocului. Stiind restrictiile de la fotbal, fi-miu a crezut ca glumesc cand i-am zis ca dupa joc, intram pe teren si schimbam cateva pase cu jucatorii.
In Romania autoritatile “nu gasesc” bani pentru echipele de rubgy, desi cheltuielile sunt mici.
Din fericire, se mai gasesc sponsori, unul este Bonas, sponsor la Rugby Cluj Junior (campionii nationali la 12, 13, 14 si 15 ani)
Follow me