admin
Ideile sunt ca flatulentele
“Am o idee de afaceri!”
Excelent, dar hai să fim sinceri: ideile sunt ca flatulențele. Toți le avem, apar din senin, iar fără execuție bună cam atât valorează. Ba chiar, cu o execuție proastă, te faci de râs cu amândouă, dar flatulența e mai bună; măcar nu pierzi timp și bani.
O să fii încurajat cu “ce idee bună”. Frumos, dar afacerea trăiește din bani, nu din încurajări.
Cine bagă bani în ideea aia? Sunt unii care se așteaptă ca ei să vină cu ideea, iar alții cu banii. Iar la eșec, ei să piardă doar ideea, iar ceilalți să piardă banii. Primele validări nu sunt like-uri, ci bani adevărați. Dacă nimeni nu scoate portofelul, ai o poveste, nu un business.
O idee îți dă doar startul. Nu e suficient să ai una singură. Ca să supraviețuiască ideea principală, trebuie să generezi mereu alte sute: unele o ajută, altele o rescriu, majoritatea mor rapid și e în regulă. Un business sănătos nu e scânteia inițială, e fabrica de scântei.
Antreprenoriatul înseamnă obsesie pentru client și produs. Mii de ajustări mici, test după test, feedback dur, nopți pierdute. Execuția nu e un foc de artificii, e uzură zilnică, un maraton fără linie de finish. Dacă rămâi singur, te sufocă. Capitalul social bate capitalul financiar. Oameni buni lângă tine valorează mai mult decât banii din cont. Reputația, colaborările, informația fac diferența. Și da, e nevoie și de noroc, dar norocul vine la cei care încearcă.
O idee fără execuție e ca bărbatul care zice “câte femei aș fi putut avea dacă nu mă refuzau”.
Familia Nastase
Dana: Adriane, unde te duci?
Năstase: În Asia, să mă văd cu niște dictatori.
Dana: Nu te cred, vin și eu!
Toată lumea vrea să fie antreprenor
Până încep sacrificiile.
9 din 10 afaceri mor în primii 3 ani.
Nu pentru că ideile sunt proaste, ci pentru că drumul e dureros.Pentru că echilibrul între viață personală, muncă și somn există doar în poveștile spuse de oameni care n-au construit niciodată nimic real.
În lumea adevărată, antreprenoriatul înseamnă presiune constantă, stres, decizii grele, bani care se duc mai repede decât vin și zile în care îți vine să renunți. Și nu, munca nu e cea mai grea parte.
Singurătatea e. Pentru că tu răspunzi pentru tot.
Nimeni nu te va încuraja. Dimpotrivă — mulți te vor descuraja, nu pentru că n-ai rezultate, ci pentru că simpla ta încercare le amintește că ei n-au avut curajul.E mai ușor să te tragă înapoi decât să-și confrunte propriile alegeri.
Le e frică de reușita ta.
Antreprenoriatul nu e despre lux sau independență – cel puțin nu la început.
Este despre reziliență, disciplină și capacitatea de a învăța din eșecuri. Despre a te ridica din genunchi, de fiecare dată, chiar dacă doare al naibii de tare.
Ți-au vândut visul cu laptopul pe plajă și cafeaua la răsărit.Realitatea? Muncești triplu, dormi cu griji, mănânci pe fugă și trăiești cu o anxietate care nu dispare nici în weekend.
Așa că, înainte să-ți scrii „CEO” pe cărțile de vizită, întreabă-te: cât de tare poți fi lovit… și totuși să te ridici? Dacă nu știi încă, nu e momentul tău!
Follow me