April 2026

Antreprenori ieseni

Ca mulți dintre ieșeni, nu m-am născut în Iași. Asta ar fi fost o întâmplare. Pentru unii dintre noi, Iașul a fost o alegere. Am ales să venim aici. Și, fie că ne-am născut aici sau nu, deși în alte locuri se trăia mai bine, am ales să rămânem.

E clar că ne leagă ceva de locul ăsta. Nu doar orașul, ci și antreprenoriatul. Cu bune, cu rele, cu perioade în care a mers și cu perioade în care ne-am întrebat dacă mai are sens.

La Iași s-a făcut Unirea, rezultatul unor oameni care au înțeles că, separat, fiecare e limitat, iar împreună pot schimba direcția.

Ca antreprenori, ar trebui să fim mai uniți, pentru că avem aceleași provocări. Toți am trecut prin momente în care nu aveam răspunsuri. Toți am avut zile în care părea că nu mai iese nimic. Și, de cele mai multe ori, nu ne-au lipsit banii, ci omul potrivit la momentul potrivit. O recomandare, un contact, dn sfat dat la timp, de la cineva care a făcut, nu doar a citit.

Iașul nu crește din ce face fiecare pe cont propriu. Crește din cât de bine reușim să ne legăm unii de alții. Din cât de des alegem să ne ajutăm, chiar și atunci când nu avem nimic de câștigat pe termen scurt.

Dacă unul dintre noi reușește, nu pierdem noi, ceilalți. Câștigăm un exemplu, un partener, o ușă care poate fi deschisă și pentru noi.

Așa că poate nu trebuie să schimbăm lumea mare. Poate e suficient să începem aici, între noi.

Multumesc Comunitatea Antreprenoriala Atipic pentru ca ne da ocaiza să fim puțin mai uniți, puțin mai deschiși, puțin mai dispuși să ne ajutăm.

Când m-am făcut antreprenor

Când m-am făcut antreprenor, acum 20 de ani, m-am făcut pentru că puteam câștiga cât voiam eu. După câteva luni, se pare că voiam 200 de dolari! Pentru că atât câștigam.

Ce, 200 de dolari pe lună nu sunt bani? Păi ce poți să faci cu 200 de dolari? Mai pui 800 și plătești facturile pe o lună la servere.

Când eram angajat, mă enerva că aveam salariu fix. M-am făcut antreprenor ca să nu mai am. Am renunțat și la fix, și la salariu. Dar, după câteva luni, cine lua 2.000 de dolari pe lună? Nu eu! Un angajat de-al meu.

Dar măcar aveam libertatea. Uram zilele de luni. Voiam ca toate zilele să fie ca sâmbăta. Am reușit. Am făcut și sâmbăta zi lucrătoare.

Dar măcar nu mai aveam șef! Aveam șefi: ANAF, clienți, furnizori, bănci și o contabilă crizată.

Nu aveam bani, nu aveam timp, nu aveam energie. Dar măcar aveam prieteni care mă susțineau și mă încurajau. Mă încurajau să mă las: „Tu nu vezi că nu merge?”, „Muncești ca prostu’”. Doar un antreprenor poate să înțeleagă un alt antreprenor.

Primii ani de antreprenoriat sunt îngrozitor de grei. După nu mai sunt grei! Sunt foarte grei. Doar că începi să te obișnuiești…

Lumea nu s-ar mișca fără antreprenori. Tot ce avem azi există pentru că unii au riscat bani, timp și, uneori, sănătate, ca să construiască ceva.

O țară fără mulți antreprenori este o țară săracă. Comunismul nu a funcționat și nu va funcționa niciodată, pentru că nu permite antreprenoriatul.