Ai dușmani? Atunci înseamnă că exiști. Că te-ai ridicat. Că ai făcut destul încât să deranjezi.
Respectă-i. Ei au curajul să-ți spună în față că nu te plac. Nu se ascund, nu joacă teatru. Sunt sinceri, direcți și au suficientă încredere în ei încât să nu caute validarea nimănui.
Și știi ceva? Tocmai asta îi face valoroși.
Am fost în destule conflicte, cu oameni cu care nu ne suportam reciproc. Dar ne-am respectat.
„Ne-am făcut zdrențe, dar nu ne-am jignit.”
N-a fost nimic personal — doar poziționări diferite în momente tensionate. Tocmai de aceea, unii dintre ei mi-au devenit prieteni.
Pentru că rivalitatea sinceră e mai sănătoasă decât prietenia falsă.
Dușmanul te împinge înainte. Te face mai ascuțit. Mai atent. Mai bun.
Vrei să-l depășești? Ridică-te. Învață. Evoluează. Fii mai puternic decât el.
Un dușman adevărat e cineva de nivelul tău.
Cei de sub tine nu sunt dușmani — sunt doar hateri. Frustrați care latră de jos, sperând să-i bagi în seamă.
Dușmanul te avertizează. E semnalul de pericol sincer. Știi cu cine ai de-a face. Știi de cine să te păzești.
Dar cei mai periculoși nu sunt dușmanii.
Sunt cei care se prefac prieteni. Cei în fața cărora îți lași garda jos. Cei cărora le spui din secrete. Zâmbesc frumos… și la prima ocazie, îți înfig cuțitul în spate.
Follow me